1. [DEX '09] DEZBATE2, dezbat, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Pref. dez- + bate.
2. [DEX '09] DEZBATE1, dezbat, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Din fr. débattre.
3. [MDA2] dezbate1 [At: URECHE, L. 100 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbat / E: dez- + bate] (Îvp) 1 vt (C.i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 vt (Pex) A scoate din locul firesc. 3 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 vt (C.i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 vtr A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 vtr (Pex) A (se) tocmi. 9 vt (C.i. persoane) A schimba opinia. 10 vt (C.i. persoane) A debarasa. 11 vt (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 vt (C.i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 vt (Reg; c.i. lichide) A amesteca.
4. [MDA2] dezbate2 [At: VALIAN, V. / V: (îvr) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbat / E: dez- + bate (după fr débattre)] 1 vr (Îvr) A se lupta. 2 (Îvr; pex) A se dumiri. 3 vt (C.i. idei, legi, proiecte etc.) A examina sub toate aspectele (de obicei în ședințe publice) Si: a discuta. 4 vt A expune pe larg (în scris) Si: a trata.
5. [DEX '98] DEZBATE2, dezbat, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
6. [DEX '98] DEZBATE1, dezbat, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).
7. [DLRLC] DEZBATE1, dezbat, vb. III. Tranz. A discuta pe larg o chestiune, o problemă etc. cu una sau cu mai multe persoane (adesea în contradictoriu); a supune discuției (o hotărîre, un proiect de lege etc.). Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5. ◊ Absol. Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. ◊ Refl. pas. Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271. ♦ (Jur.) A examina o cauză, un proces; a judeca.
8. [DLRLC] DEZBATE2, dezbat, vb. III. (Popular) 1. Tranz. A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, V. F. 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. Refl. (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. Tranz. (Agric.) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării? SADOVEANU, P. S. 10.
9. [DN] DEZBATE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuții (o hotărîre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ține dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbat. / < fr. débattre, după bate].
10. [MDN '00] DEZBATE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuții (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)
11. [MDA2] dizbate1 v vz dezbate1
12. [MDA2] dizbate2 v vz dezbate2
13. [CADE] † DESBATE¹, DEZ- (-bat) I. vb. tr. 1 A scăpa ceva din mînă, de sub puterea cuiva: să desbată Cetatea-albă și Kilia, care cetăți le luase de la Ștefan Vodă sultan Baiazet (GR.-UR.) ¶ 2 A desface ce e bătut, prins (cu cuie, etc.); a rupe, a desprinde: hai, și-om desbate scîndura de pe punte (VOR.); coarnele tale, zice ursu, cînd te-oiu prinde în labe, îndată ți le desbat (VOR.). II. vb. refl. 1 A se scăpa de sub stăpînirea cuiva: s’au socotit ca să se desbată de sub stăpînirea lor (GR.-UR.) ¶ 2 A se desprinde, a se deslipi, a se rupe: domniile, cîte erau supuse sub acea monarhie, au început a se ~ și a se rupe dintr’însa (LET.) [bate].
14. [CADE] * DESBATE², * DEZ- (-bat) vb. tr. A discuta, a supune la discuțiuni o chestiune oare-care [fr. débattre].
15. [Șăineanu, ed. VI] desbate v. a discuta împreună cu alții. [Modelat după fr. débattre].
16. [Șăineanu, ed. VI] desbate v. a se lepăda (sens ieșit din uz): Brașovenii se învoiesc a se desbate de sub Mihaiu BĂLC. [Lit. a se abate dela].
17. [Scriban] dezbát, -bătút, a -baté v. tr. (d. bat). Bat înapoĭ, scot bătînd, desprind: a dezbate o scîndură din gard. Dezbătăturesc. Liberez (Vechĭ). Discut, deliberez (neol. după fr. débattre). V. refl. (Vechĭ). Mă liberez, mă emancipez: se dezbătuse Cantemireștiĭ de supt ascultarea hanuluĭ (Cost. 1, 288), țara s’a dezbătut de păgînĭ. – Și azĭ: nu mă pot dezbăra de cap (Șez. 33, 25), nu mă pot pricepe, nu mă pot lămuri.
18. [DOOM 3] dezbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbat, 2 sg. dezbați, 3 sg. dezbate, imperf. 1 dezbăteam, perf. s. 1 sg. dezbătui, m.m.c.p. 1 pl. dezbătuserăm; conj. prez. 1 sg. să dezbat, 3 să dezbată; ger. dezbătând; part. dezbătut
19. [DOOM 2] dezbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbat, 1 pl. dezbatem, 2 pl. dezbateți, imperf. 3 sg. dezbătea; conj. prez. 3 să dezbată; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbate, 2 pl. (nu) dezbateți; part. dezbătut
20. [MDO] dezbate
21. [IVO-III] desbat, -bătut prt.
22. [DAR] dezbate, dezbat, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL