1. [DEX '09] DEZAVUARE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.
2. [MDA2] dezavuare sf [At: HAMANGIU, C. C. XLII / S și: (înv) desa~ / P: ~vu-a~ / Pl: ~uări / E: dezavua] 1 (Liv) Dezaprobare. 2 (Liv) Condamnare. 3 (Liv) Nerecunoaștere. 4 (Liv) Contestare. 5 (Jur; îs) Acțiune de ~ Acțiune de nerecunoaștere a paternității prin care bărbatul contestă legitimitatea copilului adulterin sau a copilului născut afară de termenul prevăzut de lege.
3. [DLRLC] DEZAVUARE, dezavuări, s. f. (Franțuzism) Faptul de a dezavua; dezaprobare, desolidarizare. – Pronunțat: -vu-a-.
4. [DN] DEZAVUARE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].
5. [DEX '09] DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.
6. [MDA2] dezavua vt [At: ALEXI, W. / S și: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uez[1] / E: fr désavouer] (C.i. oameni, idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta.
7. [DLRLC] DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.
8. [DN] DEZAVUA vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].
9. [MDN '00] DEZAVUA vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)
10. [Scriban] * dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.
11. [DOOM 3] dezavuare (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a-) s. f., g.-d. art. dezavuării (desp. -vu-ă-); pl. dezavuări
12. [DOOM 2] !dezavuare (livr.) (de-za-vu-a-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavuării (-vu-ă-); pl. dezavuări
13. [DOOM 3] dezavua (a ~) (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a) vb., ind. prez. 1 sg. dezavuez (desp. -vu-ez), 3 dezavuează (desp. -vu-ea-), 1 pl. dezavuăm (desp. -vu-ăm); conj. prez. 1 sg. să dezavuez, 3 să dezavueze; ger. dezavuând (desp. -vu-ând)
14. [DOOM 2] !dezavua (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavuează, 1 pl. dezavuăm (-vu-ăm); conj. prez. 3 să dezavueze (-vu-e-); ger. dezavuând (-vu-ând)
15. [IVO-III] desavuez, -uează 3, -ueze 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL