1. [MDA2] dezavantajare sf [At: DN2 / Pl: ~jări / E: dezavantaja] 1 Creare a unui dezavantaj (2), rezultând punerea (cuiva) într-o situație defavorabilă Si: dezavantajat1 (1). 2 Reliefare a anumitor defecte fizice (ale cuiva) de către haine Si: dezavantajat1 (2).
2. [DN] DEZAVANTAJARE s.f. Acțiunea de a dezavantaja și rezultatul ei; prejudiciere. [< dezavantaja].
3. [DEX '09] DEZAVANTAJA, dezavantajez, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.
4. [MDA2] dezavantaja vt [At: CADE / Pzi: ~jez / E: fr désavantager] 1 A crea un dezavantaj (2), punând (pe cineva) într-o situație defavorabilă Si: dezavantajat1 (1). 2 (D. haine) A scoate în evidență anumite defecte fizice.
5. [CADE] * DESAVANTAJA, DEZ- (-jez) vb. tr. A aduce neajuns, a păgubi, a lua folosul cuiva [fr.].
6. [DLRLC] DEZAVANTAJA, dezavantajez, vb. I. Tranz. A nu favoriza, a păgubi (pe cineva); a pune (pe cineva) într-o situație de inferioritate.
7. [DN] DEZAVANTAJA vb. I. tr. A pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / cf. fr. désavantager].
8. [MDN '00] DEZAVANTAJA[1] vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)
9. [Scriban] * dezavantajéz v. tr. (fr. désavantager). Fac să fie inferior, fac să peardă: concurența luĭ mă dezavantajează.
10. [DOOM 3] dezavantaja (a ~) (desp. de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezavantajez, 3 dezavantajează, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 1 sg. să dezavantajez, 3 să dezavantajeze; ger. dezavantajând
11. [DOOM 2] !dezavantaja (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavantajează, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 3 să dezavantajeze; ger. dezavantajând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL