1. [DEX '09] DEZARTICULARE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula.
2. [MDA2] dezarticulare1 sf [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desa~ / Pl: ~lări / E: dezarticula1] 1 (Med) Amputare a unui membru sau a unei părți a acestuia la nivelul unei articulații Si: (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (1). 2 Pierdere a unității unui organism, unui tot organic etc. Si: dezmembrare, dezagregare, (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (2), dezarticulație (1). 3 Anulare.
3. [MDA2] dezarticulare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: dezarticula2] (Rar) 1 Operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii Si: (rar) dezarticulat2 (1), dezarticulație (2). 2 Suprimare a articolului de la cuvintele articulate Si: (rar) dezarticulat2 (2).
4. [DLRLC] DEZARTICULARE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; scoatere sau ieșire din articulație, dislocare.
5. [DN] DEZARTICULARE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [< dezarticula].
6. [DEX '09] DEZARTICULA, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.
7. [MDA2] dezarticula1 [At: LM / S și: (înv) desa~ / E: fr désarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau părți ale lor) A amputa la nivelul unei articulații. 2 vr (D. oase) A ieși din articulație Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-și pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.
8. [MDA2] dezarticula2 vt [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~lez / E: dez- + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte, silabe și alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.
9. [CADE] * DESARTICULA, * DEZ- (-lez) vb. tr. 1 A scoate oasele din închieturile lor ¶ 2 🫀 A tăia încheieturile oaselor unui schelet, spre a le separa [fr.].
10. [DLRLC] DEZARTICULA, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulație (printr-o operație chirurgicală). ♦ Refl. (Despre oase) A ieși din încheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-și pierde coeziunea, a se dezagrega.
11. [DN] DEZARTICULA vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ♦ refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărîma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].
12. [MDN '00] DEZARTICULA vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)
13. [Șăineanu, ed. VI] dezarticulà v. 1. a face o amputare în articulațiuni: a dezarticula un umăr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.
14. [Scriban] * dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
15. [Scriban] * dezarticuléz v. tr. (fr. désarticuler). Scot din articulațiune, desfac un schelet, o mașină. Fac o amputare la articulațiunĭ.
16. [DOOM 3] dezarticulare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări
17. [DOOM 2] !dezarticulare (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări
18. [DOOM 3] dezarticula (a ~) (desp. de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 1 sg. dezarticulez, 3 dezarticulează; conj. prez. 1 sg. să dezarticulez, 3 să dezarticuleze
19. [DOOM 2] !dezarticula (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticulează
20. [MDO] dezarticula
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL