1. [DEX '09] DEZARMANT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
2. [MDA2] dezarmant, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 524 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désarmant] (D. oameni și manifestările lor; și fig) Care anihilează puterea de a reacționa, determinând renunțarea la conflict.
3. [DLRLC] DEZARMANT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa (a cuiva); care face (pe cineva) să părăsească lupta, să capituleze. Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.
4. [DN] DEZARMANT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].
5. [MDN '00] DEZARMANT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)
6. [DOOM 3] dezarmant (desp. de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmanți; f. dezarmantă, pl. dezarmante
7. [DOOM 2] !dezarmant (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmanți; f. dezarmantă, pl. dezarmante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL