1. [DEX '09] DEZAPROBA, dezaprob, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).
2. [MDA2] dezaproba vt [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~prob, (înv) ~bez / E: dez- + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.
3. [DLRLC] DEZAPROBA, dezaprob, vb. I. Tranz. A fi împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.
4. [DN] DEZAPROBA vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprob. / cf. fr. désapprouver, după aproba].
5. [MDN '00] DEZAPROBA vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)
6. [Șăineanu, ed. VI] dezaprobà v. a nu aproba.
7. [CADE] * DESAPROBA, DEZ- (-prob) vb. tr. A nu aproba: declarînd că nu susține nici pe eteriști, nici răscularea Grecilor pe care o desaproba (I.-GH.) [des- + aproba, după fr. désapprouver].
8. [Scriban] * dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.
9. [DOOM 3] dezaproba (a ~) (desp. de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezaprob, 3 dezaprobă; conj. prez. 1 sg. să dezaprob, 3 să dezaprobe
10. [DOOM 2] !dezaproba (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezaprobă
11. [MDO] dezaproba
12. [IVO-III] desaprob.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL