1. [MDA2] dezalienare sf [At: RL 1979, 23, 19/3 / Pl: ~nări / E: dezaliena] (Med) Scoatere din starea de alienare.
2. [MDN '00] DEZALIENARE s. f. combaterea alienării. ◊ concepție progresistă, revoluționară care, respingând morala și filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase și multilaterale a individului și a personalității umane. (< dezaliena)
3. [MDA2] dezaliena vt [At: MDA ms / P: ~i-e~ / Pzi: ~nez / E: dez- + aliena] (Liv) 1 (Jur) A anula capacitatea cuiva de a transmite un drept sau un lucru prin cesiune, vânzare etc. 2 (Jur; ccr) A restitui un bun înstrăinat. 3 (Med) A-și recăpăta facultățile mintale.
4. [MDN '00] DEZALIENA vb. tr. a combate sistematic și perseverent alienarea. (< fr. désaliéner)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL