1. [DEX '09] DEZAGREGAT, -Ă, dezagregați, -te, adj. (Despre corpuri) Desfăcut în părțile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega.
2. [MDA2] dezagregat, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 117/12 / Pl: ~ați, ~e / E: dezagrega] 1 (D. corpuri, mai ales d. roci) Care a fost desfăcut în particule componente. 2 (Pex) Descompus. 3 (Imp; d. nuclee atomice) Dezintegrat. 4 (Fig) Care este lipsit de coeziune.
3. [DLRLC] DEZAGREGAT, -Ă, dezagregați, -te, adj. Desfăcut, descompus în părțile lui componente. Minereu dezagregat. ◊ Fig. Învolburate, dezagregate și distruse, apele clocotesc, căutînd să-și refacă ființa. BOGZA, C. O. 251. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. Erau secunde, cînd masa [de oameni] ce avea înainte-i i se părea confuză, dezagregată. CĂLUGĂRU, O. P. 175.
4. [DEX '09] DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.
5. [MDA2] dezagrega [At: COSTINESCU / V: (înv) dizg~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: 3 ~regă / E: fr désagreger] 1-2 vtr (D. corpuri, mai ales d. roci) A (se) desface în părțile constitutive prin acțiunea factorilor externi (chimici și fizici). 3 vr (Rar; d. alimente) A se altera. 4-5 vtr (Imp; d. nucleele atomice) A (se) dezintegra. 6-7 vtr (Îvr; îf dizgrega; d. raze de lumină) A (se) dispersa. 8-9 vtr (Fig) A face să piardă (sau a pierde) parțial sau total coeziunea.
6. [MDA2] disagrega v vz dezagrega
7. [MDA2] disgrega v vz dezagrega
8. [MDA2] disgregat, ~ă a vz dezagregat
9. [CADE] * DESAGREGA, DEZ- (-eg, -eghez) I. vb. tr. A reduce în grăuțe, a preface în pulbere. II. vb. refl. A se preface în grăuțe, în pulbere [fr.].
10. [DLRLC] DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă. ◊ Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează.
11. [DN] DEZAGREGA vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagreg, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger].
12. [MDN '00] DEZAGREGA vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger)
13. [Scriban] * dezagrég și -ghéz, a -gá v. tr. (fr. désagregér. V. agregat, congregațiune). Fiz. Chim. Min. Desfac în părțile din care se compune: umezeala dezagregă cele maĭ multe corpurĭ.
14. [DOOM 3] dezagrega (a se ~) (desp. de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagregă, imperf. 3 pl. se dezagregau; conj. prez. 3 să se dezagrege; ger. dezagregându-se
15. [DOOM 2] !dezagrega (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagregă
16. [MDO] dezagrega (ind. prez. 3 sg. și pl. dezagregă)
17. [IVO-III] desagreghez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL