1. [MDA2] dezabuzare sf [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usa~ / Pl: ~zări / E: dezabuza] (Liv) 1 Înțelegere a greșelii Si: (îvr) dezabuzemânt (1). 2 Renunțare la o falsă opinie Si: (îvr) dezabuzemânt (2). 3 Dezamăgire.
2. [DN] DEZABUZARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) dezabuza și rezultatul ei; dezamăgire; amărăciune. [Var. desabuzare s.f. / < dezabuza].
3. [DEX '09] DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
4. [MDA2] desabuza v vz dezabuza
5. [MDA2] desabuzare sf vz dezabuzare
6. [MDA2] dezabuza [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usa / Pzi: ~zez / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.
7. [DEX '98] DEZABUZA, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
8. [DN] DESABUZA vb. I. v. dezabuza.
9. [DN] DESABUZARE s.f. v. dezabuzare.
10. [DN] DEZABUZA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]
11. [MDN '00] DEZABUZA vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL