1. [DEX '09] DEVOTAT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.
2. [MDA2] devotat, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~ați, ~e / E: devota] 1-2 (Persoană) care manifestă devotament pentru o persoană, o idee, o cauză etc. Si: credincios, fidel.
3. [CADE] * DEVOTAT adj. p. DEVOTA. Plin de devotament, gata să se jertfească pentru cineva.
4. [DLRLC] DEVOTAT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație; credincios. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale, să lupte pentru lichidarea analfabetismului și răspîndirea culturii în mase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei. CARAGIALE, O. II 173. ◊ (Substantivat) Încă de mult devotatul a ieșit tiptil înainte ca ministrul să fi băgat măcar de seamă că cineva tușise intrînd. ARGHEZI, P. T. 58.
5. [DN] DEVOTAT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [< devota, după fr. dévoué].
6. [MDN '00] DEVOTAT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)
7. [Șăineanu, ed. VI] devotat a. plin de devotament: amic devotat.
8. [Scriban] * devotát, -ă adj. (lat. devotatus și fr. dévoué). Plin de devotament.
9. [DEX '09] DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
10. [MDA2] devota vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~tez / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.
11. [CADE] * DEVOTA (-otez) vb. refl. A se consacra, a se închina cu totul; a se jertfi [lat.].
12. [DLRLC] DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc. ▭ La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
13. [DN] DEVOTA vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
14. [MDN '00] DEVOTA vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
15. [Șăineanu, ed. VI] devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
16. [Scriban] * devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.
17. [DOOM 3] devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă devotez, 3 se devotează; conj. prez. 1 sg. să mă devotez, 3 să se devoteze; imper. 2 sg. afirm. devotează-te; ger. devotându-mă
18. [DOOM 2] !devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devotează
19. [DER] devota (devotez, devotat), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL