1. [MDA2] devotare sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: (rar) ~tări / E: devota] (Îvr) Devotament.
2. [DLRLC] DEVOTARE s. f. (Învechit) Devotament. Sub masca devotării Ascunde în privire săgețile trădării. MACEDONSKI, O. II 21.
3. [DEX '09] DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
4. [MDA2] devota vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~tez / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.
5. [CADE] * DEVOTA (-otez) vb. refl. A se consacra, a se închina cu totul; a se jertfi [lat.].
6. [CADE] * DEVOTAT adj. p. DEVOTA. Plin de devotament, gata să se jertfească pentru cineva.
7. [DLRLC] DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc. ▭ La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
8. [DN] DEVOTA vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
9. [MDN '00] DEVOTA vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
10. [Șăineanu, ed. VI] devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
11. [Scriban] * devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.
12. [DOOM 3] devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă devotez, 3 se devotează; conj. prez. 1 sg. să mă devotez, 3 să se devoteze; imper. 2 sg. afirm. devotează-te; ger. devotându-mă
13. [DOOM 2] !devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devotează
14. [DER] devota (devotez, devotat), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL