1. [MDA2] devorat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: devora] 1 (D. prăzi) Care este sfâșiat cu dinții. 2 (D. hrană) Care este mâncat în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; d. scrieri) Care este citit cu mare interes. 4 (Fig) Care este dorit cu nerăbdare Si: poftit, râvnit. 5 (Prc; fig) Care este privit cu lăcomie. 6 Care este distrus în întregime de viermi, agenți fizici sau chimici. 7 (D. bunuri materiale, bani) Care este risipit. 8 (Îvr; pex) Delapidat. 9 (D. spații, distanțe) Care este parcurs într-un timp foarte scurt. 10 (Fig) Care este distrus Si: mistuit, nimicit. 11 (Fig) Care a trăit intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: consumat, frământat, măcinat.
2. [MDA2] devorat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devora] 1-5 Devorare (1-5).
3. [DEX '09] DEVORA, devorez, vb. I. Tranz. (Despre animale și, ir., despre oameni) A mânca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate. ♦ Fig. A consuma, a mistui, a înghiți. Focul a devorat casa. ◊ Expr. A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes și fără a-și întrerupe o clipă lectura. – Din fr. dévorer, lat. devorare.
4. [MDA2] devora vt [At: HELIADE, O. I, 353 / Pzi: ~rez, (rar) devor / E: fr dévorer] 1 (C.i. prăzi) A mânca sfâșiind cu dinții. 2 (C.i. hrană) A mânca în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; c.i. scrieri) A citi cu mare interes. 4 (Fig) A dori cu nerăbdare Si: a pofti, a râvni. 5 (Prc; fig) A privi cu lăcomie. 6 (D. viermi, agenți fizici sau chimici etc.) A distruge în întregime. 7 (C.i. bunuri materiale, bani) A risipi. 8 (Îvr; pex) A delapida. 9 (C.i. spații, distanțe) A parcurge foarte repede. 10 (Fig) A face să dispară Si: a distruge, a mistui, a nimici. 11 (Fig) A trăi intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: a consuma, a frământa, a măcina.
5. [CADE] * DEVORA (-vor) vb. tr. 1 A mînca sfîșiind cu dinții ¶ 2 A mînca cu lăcomie, a înghiți ¶ 2 Ⓕ A prăpădi, a risipi tot, cheltuind nebunește: a devorat toată moștenirea rămasă de la părinți ¶ 4 A nimici, a mistui: focul a devorat toată clădirea ¶ 5 A citi cu mare grabă: ~ o carte ¶ 6 A străbate în fuga mare, a înghiți pămîntul: ~ spațiul ¶ 7 A sorbi (cu privirea): ~ cu ochii ¶ 8 A înghiți, a mistui: ~ o rușine, o ocară [fr. < lat.].
6. [DLRLC] DEVORA, devorez, vb. I. Tranz. 1. (Despre animale) A mînca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate. Răzbunam vrabia pe care o devorase animalul nesuferit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 191. ◊ (Glumeț sau ironic, despre oameni) Un pilaf de ficat de pasăre nu avu prea mare căutare, dar puii fripți, trecuți prin mujdei de usturoi, fură devorați cu entuziasm. CAMIL PETRESCU, N. 70. (Absol.) Gogu Vlahopol devora ca o fiară, își umplea farfuriile, își turna singur, vorbea tare. C. PETRESCU, S. 125. 2. Fig. A consuma, a mistui, a înghiți. Cîteva zeci de mașini... zvîcneau ziua întreagă, devorînd colaci după colaci de sîrmă și revărsînd în jgheaburi milioane de copci și ace. PAS, Z. I 290. Devoră scrisoarea mai lacom ca anunțul unei moșteniri căzută din cer. C. PETRESCU, O. P. I 12. – Prez. ind. și: devor (BOLINTINEANU, O. 193).
7. [DN] DEVORA vb. I. tr. 1. A mînca prada, sfîșiind-o cu dinții; a mînca lacom. 2. (Fig.) A sfîșia, a mistui, a înghiți. [P.i. -rez. / < fr. dévorer, lat. devorare].
8. [MDN '00] DEVORA vb. tr. 1. a mânca prada, sfâșiind-o cu dinții; a mânca lacom. 2. (fig.) a mistui, a înghiți. ◊ a devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes. (< fr. dévorer, lat. devorare)
9. [Șăineanu, ed. VI] devorà v. 1. a sfășia cu dinții: tigrul devoră prada sa; 2. a mânca cu lăcomie: a devora pâinea; 3. fig. a consuma, a risipi: focul a devorat casa; 4. a citi cu nesațiu: a devora cărțile; 5. a sorbi cu privirea: a devora cu ochii.
10. [Scriban] * devór și -éz, a -á v. tr. (lat. dévoro, -voráre). Mănînc, sfîșiĭ cu dințiĭ, vorbind de feare. Mănînc cu lăcomie. Fig. Consum, distrug: flacăra devorează tot, urîtu-l devorează. A devora o carte, a o citi cu nesaț. A devora cu ochiĭ, a sorbi din ochĭ, a privi cu lăcomie, cu pasiune.
11. [DOOM 3] devora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devorez, 3 devorează; conj. prez. 1 sg. să devorez, 3 să devoreze
12. [DOOM 2] devora (a ~) vb., ind. prez. 3 devorează
13. [MDO] devora (ind. prez. 1 sg. devorez)
14. [IVO-III] devorez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL