1. [DEX '09] DEVERBAL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (Cuvânt) derivat de la verb. – Din fr. déverbal.
2. [MDA2] deverbal, ~ă sn, a [At: SCL 1973, 408 / Pl: ~i, ~e / E: fr déverbal] (Lin) 1-2 (Cuvânt) provenit dintr-un verb Si: deverbativ (1-2), postverbal.
3. [DN] DEVERBAL adj., s.n. (Cuvînt) derivat de la verb. [< fr. déverbal].
4. [MDN '00] DEVERBAL adj., s. n. (cuvânt) derivat de la un verb. (< fr. déverbal)
5. [DOOM 3] +deverbal2 s. n., pl. deverbale
6. [DOOM 3] +deverbal1 adj. m., pl. deverbali; f. deverbală, pl. deverbale
7. [DTL] DEVERBAL s. n. (< fr. déverbal): cuvânt derivat de la un verb. Astfel, substantivele observație (< observa), croitor (< croi), învățător (< învăța), treierătoare (< treiera); adjectivele discutabil (discuta), apăsător (< apăsa), mângâietor (mângâia) etc. v. și postverbal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL