1. [DEX '09] DETRACTOR, -OARE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor.
2. [MDA2] detractor, ~oare smf, a [At: GHICA, C. E. I, 292 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr détracteur, lat detractor] (Liv) 1-2 (Persoană) care diminuează tendențios valoarea cuiva Si: calomniator, defăimător, ponegritor.
3. [CADE] * DETRACTOR sm. Cel ce detractează, defăimător, clevetitor [fr.].
4. [DEX '98] DETRACTOR, -OARE, detractori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Calomniator. – Din fr. détracteur, lat. detractor, -oris.
5. [DLRLC] DETRACTOR, -OARE, detractori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să micșoreze meritele unei ființe sau ale unei cauze, idei, concepții etc., vorbind-o de rău; defăimător. Gherea publică în «Contemporanul» studiul întitulat «Direcțiunea Contemporanului», un răspuns amplu și documentat la adresa detractorilor curentului cultural inițiat în paginile revistei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/2. Aceia sînt detractorii, sau cel puțin nepăsătorii artelor, oameni cărora le lipsește una din cele mai sublime și mai fecunde însușiri ale firii omenești: puterea imaginațiunii și palpitul inimii. ODOBESCU, S. II 241.
6. [DN] DETRACTOR, -OARE s.m. și f. Defăimător, ponegritor, calomniator, bîrfitor; persoană care caută să micșoreze calitățile unei ființe etc. [Cf. fr. détracteur, lat. detractor].
7. [MDN '00] DETRACTOR, -OARE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor)
8. [Șăineanu, ed. VI] detractor m. cel ce detractează.
9. [Scriban] * detractór, -oáre s. și adj. (lat. detractor). Care detractează.
10. [MDA2] detrector, ~oare smf, a vz detractor
11. [DOOM 3] detractor (desp. de-trac-) s. m., pl. detractori
12. [DOOM 2] detractor (livr.) (de-trac-) s. m., pl. detractori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL