1. [DEX '09] DETRACAT, -Ă, detracați, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, țicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – V. detraca. Cf. fr. détraqué.
2. [MDA2] detracat, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~ați, ~e / E: detraca] (Liv) 1 a (D. mașini, mecanisme) Care este defectat. 2-3 smf, a (Persoană) dezechilibrată (mintal). 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) decăzută din punct de vedere moral.
3. [CADE] * DETRACAT adj. și sm. Smintit, țicnit: se vor găsi cinci detracați cari să susțină că mania lor a fost o criminală (VLAH.) [fr.].
4. [DLRLC] DETRACAT, -Ă, detracați, -te, adj. (Despre oameni) Dezechilibrat, stricat; (rar, despre obiecte) stricat, defectat, deranjat. Aparat detracat. CAMIL PETRESCU, T. I 253. [Tolstoi] ne-a zugrăvit un mistic, un pesimist detracat. GHEREA, ST. CR. II 336.
5. [DN] DETRACAT, -Ă adj. Stricat, dezechilibrat, deșănțat; țicnit. ♦ (Rar; despre mașini) Stricat, defect. [< fr. détraqué].
6. [Scriban] * detracát, -ă adj. și s. (fr. dé-traqué, d. dé-traquer, a strica mecanizmu, a turbura, v. vfr. trace, mers, urmă). Persoană cu corpu și spiritu stricat de vițiĭ: beția mărește număru detracaților.
7. [DEX '09] DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.
8. [MDA2] detraca vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~achez / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. mașini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se țicni. 3 (Pex) A decădea din punct de vedere moral.
9. [DEX '98] DETRACA vb. I. Refl. (Livr.; întrebuințat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se țicni; a decădea din punct de vedere moral. – Din fr. détraquer.
10. [DLRLC] DETRACA vb. I. Refl. (Întrebuințat numai la participiu și la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se țicni; (rar, despre mecanisme sau despre mașini) a se defecta, a se strica. Ceasul minții mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.
11. [DN] DETRACA vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer].
12. [MDN '00] DETRACA vb. refl. 1. a înnebuni, a se sminti, a se țicni. 2. (despre mașini) a se defecta. (< fr. détraquer)
13. [DOOM 3] !detraca (a se ~) (a se defecta; a se dezechilibra psihic) (livr.) (desp. de-tra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă detrachez, 3 se detrachează; conj. prez. 1 sg. să mă detrachez, 3 să se detracheze; ger. detracându-mă (mai folosit la timpuri trecute și compuse)
14. [DOOM 2] !detraca (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracat (folosit numai la timpuri compuse)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL