1. [DEX '09] DESZĂVORÂRE, deszăvorâri, s. f. Acțiunea de a deszăvorî. – V. deszăvorî.
2. [MDA2] deszăvorâre sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: deszăvorî] (Înv) 1 Deschidere a unei uși, a unei porți prin deplasarea sau deblocarea zăvorului. 2 Deblocare a unui zăvor.
3. [DEX '09] DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Pref. des- + zăvorî.
4. [MDA2] deszăvorî vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~răsc / E: des- + zăvorî] Înv) 1 (C.i. o ușă, o poartă) A deschide prin deplasarea sau deblocarea zăvorului. 2 (C.i. un zăvor) A debloca.
5. [CADE] DESZĂVORÎ (-orăsc) vb. tr. A scoate zăvorul sau zăvoarele, încuietorile de fier [des- + zăvorî].
6. [DEX '98] DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. A da într-o parte zăvorul pentru a deschide o ușă, o poartă, o cameră etc. încuiată. – Des1- + zăvorî.
7. [DLRLC] DESZĂVORÎ, deszăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la uși sau la încăperi încuiate) A deschide dînd la o parte zăvorul. Șapte ziduri că sărea, Porțile Că descuia, Curțile Deszăvora, Postavurile lua. TEODORESCU, P. P. 654.
8. [DOOM 3] deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri
9. [DOOM 2] deszăvorâre s. f., g.-d. art. deszăvorârii; pl. deszăvorâri
10. [DOOM 3] deszăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, 3 sg. deszăvorăște, imperf. 1 deszăvoram; conj. prez. 1 sg. să deszăvorăsc, 3 să deszăvorască
11. [DOOM 2] deszăvorî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deszăvorăsc, imperf. 3 sg. deszăvora, perf. s. 3 sg. deszăvorî, 3 pl. deszăvorâră; conj. prez. 3 să deszăvorască; ger. deszăvorând; part. deszăvorât
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL