1. [MDA2] desufleca vt [At: CREANGĂ, O. 234 / Pzi: ~uflec / E: des- + sufleca] (Mol) A face să nu mai fie suflecat Si: (reg) a desumeca, (Mun) a desumete.
2. [CADE] DESUFLECA (-ec) vb. tr. A desdoi, a desface ceea ce a fost suflecat: o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care deobiceiu le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume (CRG.); își desufleca mîncile de la cămașă (SLV.) [des- + sufleca].
3. [DLRLC] DESUFLECA, desuflec, vb. I. Tranz. A desface ceea ce era suflecat. O dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate, iar atunci le desuflecase anume pentru trebușoara asta. CREANGĂ, A. 99.
4. [DOOM 3] desufleca (a ~) (reg.) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. desuflec, 2 sg. desufleci, 3 desuflecă; conj. prez. 1 sg. să desuflec, 3 să desuflece
5. [DOOM 2] desufleca (a ~) (reg.) (-su-fle-) vb., ind. prez. 3 desuflecă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL