1. [DLRLC] DESTRUNAT, -Ă, destrunați, -te, adj. Care nu (mai) este încordat; discordat. ♦ Fig. Slăbit, moleșit. A doua zi însă, Elefterescu era destrunat de oboseală. POPA, V. 231.
2. [DEX '09] DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.
3. [MDA2] destruna v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~nez / E: des- + (în)struna] 1-2 vtr (Rar; c.i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (Îvp; c.i. frâul calului) A scoate struna.
4. [CADE] DESTRUNA (-un) vb. tr. A slăbi strunele, coardele întinse: feciorul de împărat destrună arcul (ODOB.) [înstruna].
5. [DEX '98] DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.
6. [DLRLC] DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.
7. [Șăineanu, ed. VI] destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.
8. [Scriban] destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.
9. [DOOM 3] destruna (a ~) (înv.) (desp. des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 1 sg. destrunez, 3 destrunează; conj. prez. 1 sg. să destrunez, 3 să destruneze
10. [DOOM 2] !destruna (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destrunează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL