Definiție și ce înseamnă destrăbăla

1. [DEX '09] DESTRĂBĂLA, destrăbălez, vb. I. Refl. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat.

2. [MDA2] destrăbăla vr [At: POLIZU / Pzi: ~lez / E: nct] 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea Si: a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, (pfm) a se sminti, (înv) a se destrăma (12). 2 (D. femei) A duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi Vz. curvi (5), preacurvi.

3. [CADE] DESTRĂBĂLA (-ălez) vb. refl. A începe să ducă o viață desordonată, a se strica, a se desfrîna.

4. [DLRLC] DESTRĂBĂLA, destrăbălez, vb. I. Refl. A se deda la o viață desfrînată, a avea purtări dezmățate.

5. [CADE] DESTRĂBĂLAT I. adj. p. DESTRĂBĂLA. 1 Care duce o viață lipsită de bunăcuviință și de rușine, desfrînat ¶ 2 Trans. Descheiat: nu umbla cu cămașa ~ la gît (PȘC.). II. sm., DESTRĂBĂLATĂ (pl. -te) sf. Cel ce, aceea care duce o viață destrăbălată: de-abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrabălați (CAR.); pentru o destrăbălată... care-i mănîncă tinerețele! (BAS.).

6. [Scriban] destrăbăléz (mă) v. refl. (din mă străbălez, auzit de mine în Galațĭ supt forma străbălat, lat. pop. traballare, it. traballare, a dansa mult, a șovăĭ, a se clătina. V. bal, baladă, baĭaderă). Mă stric moralmente, încep a duce o viață desfrînată.

7. [DOOM 3] destrăbăla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă destrăbălez, 3 se destrăbălează; conj. prez. 1 sg. să mă destrăbălez, 3 să se destrăbăleze; imper. 2 sg. afirm. destrăbălează-te; ger. destrăbălându-mă

8. [DOOM 2] !destrăbăla (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se destrăbălează

9. [DER] destrăbăla (destrăbălez, destrăbălat), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).

10. [DRAM 2021] destrăbălá, destrăbălez, v.r. 1. A se deda la practici imorale. 2. A fi dezordonat. – Et. nec. (MDA); probabil din it. (s)traballare „a oscila, a șovăi, a se clătina” (Scriban, DER).

11. [DRAM 2015] destrăbăla, destrăbălez, vb. refl. – 1. A se deda la practici imorale. 2. A fi dezordonat. – Et. nec. (DER, MDA); probabil din it. (s)traballare „a oscila, a șovăi, a se clătina” (Scriban, DER); probabil din destrăbălat (DEX).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro