1. [MDA2] destors sn [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~uri / E: destoarce2] (Pop) Desrăsucire.
2. [MDA2] destoarce1 vt [At: CARAGIALE, O. II, 254 / Pzi: ~orc / E: des- + (în)toarce] (Reg) 1 A face să se compenseze. 2 A face să-și schimbe direcția inițială.
3. [MDA2] destoarce2 vtr [At: LB / Pzi: ~orc / E: des- + toarce] (Pop) A (se) dezrăsuci.
4. [MDA2] destoarce3 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~orc / E: des- + stoarce] (Îvr) A tescui.
5. [CADE] DESTOARCE (-torc) vb. tr. 1 A întoarce la loc ceva întors, sucit ¶ 2 Ⓕ A se despăgubi de ceva: incailea să-și destoarcă răbdările suferite (CAR.) [întoarce].
6. [DLRLC] DESTOARCE, destorc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60.
7. [DOOM 3] destoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destorc, 3 sg. destoarce, perf. s. 1 sg. destorsei, 1 pl. destoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. destorseserăm; conj. prez. 1 sg. și 3 pl. să destorc, 3 să destoarcă; ger. destorcând; part. destors
8. [DOOM 2] destoarce (a ~) (reg., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destorc, 1 pl. destoarcem, perf. s. 1 sg. destorsei, 1 pl. destoarserăm; part. destors
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL