1. [DEX '09] DESTINATAR, -Ă, destinatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se încredințează sau i se trimite ceva; adresant. – Din fr. destinataire.
2. [MDA2] destinatar, ~ă smf [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr destinataire] Persoană căreia i se trimite, i se adresează, i se încredințează ceva (sosit din altă parte, de obicei prin poștă, prin serviciul de mesagerii) Si: adresant.
3. [CADE] * DESTINATAR sm., * DESTINATARĂ (pl. -re) sf. Persoană căreia se adresează, i se trimete un lucru [fr.].
4. [DLRLC] DESTINATAR, -Ă, destinatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se destinează sau i se trimite ceva; adresant. În lipsa destinatarului, citația se dă unui membru al familiei.
5. [DN] DESTINATAR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. [Cf. fr. destinataire].
6. [MDN '00] DESTINATAR, -Ă s. m. f. cel căruia i se trimite, i se adresează ceva; adresant. (< fr. destinataire)
7. [Șăineanu, ed. VI] destinatar m. cui s’a adresat un obiect (= fr. destinataire).
8. [Scriban] *destinatár, -ă adj. și s. (d. a destina). Acela căruĭa i se adresează o scrisoare ș.a.
9. [DOOM 3] destinatar s. m., pl. destinatari; (pe trimiteri poștale) abr. Dest.
10. [DOOM 2] destinatar s. m., pl. destinatari; abr. dest.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL