1. [DEX '09] DISTILARE, distilări, s. f. Acțiunea de a distila. – V. distila.
2. [MDA2] distilare sf [At: POLIZU / V: (înv) des~ / Pl: ~lări / E: distila] 1 Vaporizare (parțială) a unui lichid prin fierbere și condensare a vaporilor astfel obținuți (pentru a separa un component lichid de impurități nevolatile sau pentru a concentra componenta mai volatilă din amestecul inițial) Si: distilat1 (1), distilație. 2 Operație de vaporizare a lichidelor conținute în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora.
3. [DLRLC] DISTILARE, distilări, s. f. Acțiunea de a distila. Distilarea petrolului prin încălzire în cazane închise.
4. [DN] DISTILARE s.f. Acțiunea de a distila și rezultatul ei; distilație. [< distila].
5. [MDN '00] DISTILARE s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, urmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri. 2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. (< distila)
6. [MDA2] destilare sf vz distilare
7. [CADE] * DISTILAȚIUNE, * DISTILAȚIE, * DISTILARE sf. 1 Operațiune prin care se separă, cu ajutorul unui alambic, un corp de diferitele substanțe cu care e amestecat, transformîndu-l în aburi și reducîndu-l iarăși la starea lichidă: ~a apei; ~ fracționată, operațiune care permite să se separe, grație temperaturilor de fierbere diferite, substanțele deosebite care intră într’un amestec: benzina, petrolul lampant etc. se obțin prin ~a fracționată a petrolului ¶ 2 Lichidul obținut prin această operațiune [fr.].
8. [Scriban] *destilațiúne f. (lat. destillátio, -ónis). Acțiunea de a destila: destilațiunea vinuluĭ dă cel maĭ bun rachiŭ. – Și -áție dar maĭ des -áre. Maĭ puțin bine dist- (fr. distillation, lat. distillatio).
9. [DOOM 3] distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări
10. [DOOM 2] distilare s. f., g.-d. art. distilării; pl. distilări
11. [DE] DISTILÁRE (< distila, după fr. distillion) s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin încălzire până la fierbere, urmată de condensarea vaporilor obținuți. Ea poate fi efectuată la presiune normală (atmosferică), la presiune redusă sau la presiune ridicată. ◊ D. simplă = d. la care lichidul se încălzește până la fierbere într-un blaz de d., vaporii formați trecând direct în condensator; se folosește când diferența de volatilitate între doi componenți este foarte mare. ◊ D. fracționată = operație prin care se separă unul câte unul, dintr-un amestec lichid, diverșii lui componenți după punctul de fierbere, prin d. și colectarea separată a fracțiunilor condensate. ◊ D. în vid = d. la presiune redusă, folosită pentru a coborî punctul de fierbere a substanțelor care se vaporizează la temperaturi înalte, cu scopul de a evita descompunerea lor. ◊ D. azeotropă = separare a doi componenți cu puncte de fierbere apropiate, prin adăugarea altui component care formează un amestec azeotropic cu unul dintre componenții inițiali. ◊ D. moleculară = d. realizată la presiune atât de joasă, încât moleculele desprinse de pe suprafața de evaporare a lichidului ajung la suprafața de condensare fără a se ciocni de alte molecule; se folosește la purificarea substanțelor care se descompun la temperaturi ridicate. ◊ D. primară = d. fracționată a țițeiului, la presiunea atmosferică, în vederea obținerii diverselor fracțiuni petroliere distilate (benzină, petrol lampant, motorină etc.). ◊ D. secundară = proces de fracționare în vid a păcurii rezultate la d. primară a țițeiului în scopul obținerii unor fracțiuni grele (motorină grea, uleiuri minerale și reziduuri). 2. Vaporizare a lichidelor conținute în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. ◊ D. distructivă = d. a produșilor volatili, obținuți prin reacții de descompunere chimică a diverselor substanțe, pe măsură ce se formează acești produși. ◊ D. uscată = descompunere termică a cărbunelui sau a lemnului în absența aerului, cu formare de produși volatili care se vaporizează pe măsură ce iau naștere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL