1. [DEX '09] DESTĂRNIȚA, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Pref. des- + [în]tărnița.
2. [MDA2] destărnița vt [At: SBIERA, ap. CADE / Pzi: ~țez / E: des- + (în)tărnița] (Buc; c.i. calul, măgarul etc.) A scoate tarnița (1).
3. [CADE] ❍ DESTĂRNIȚA (-ițez) vb. tr. Bucov. A scoate tarnița, șaua: l-au destărnițat și i-au întins poclăzile și tarpița la soare (SB.).
4. [DEX '98] DESTĂRNIȚA, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des1- + [în]tărnița.
5. [DLRLC] DESTĂRNIȚA, destărnițez, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. Drumețul nostru i-au ieșit calului înainte, l-au prins de frîu... l-au destărnițat și i-au întins... tarnița la soare să se usuce. SBIERA, P. 227.
6. [DOOM 3] destărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. destărnițez, 3 destărnițează; conj. prez. 1 sg. să destărnițez, 3 să destărnițeze
7. [DOOM 2] destărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destărnițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL