1. [DEX '09] DESPRIMĂVĂRAT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar; despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). – V. desprimăvăra.
2. [MDA2] desprimăvărat1 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 53 / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverit, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~uri / E: desprimăvăra] 1-3 Desprimăvărare (1-3). 4 Perioadă de trecere către primăvară. 5 (Rar) Sfârșit de primăvară.
3. [MDA2] desprimăvărat2, ~ă a [At: DL. / V: dăs~, ~mever~, dis~, disprimăverit, disprimever~, disprimov~ / Pl: ~ați, ~e / E: desprimăvăra] (Îdt; d. elemente din natură) Care are aspect de primăvară.
4. [DLRLC] DESPRIMĂVĂRAT, -Ă, desprimăvărați, -te, adj. (Rar, despre elemente din natură) Care are aspect de primăvară (timpurie). Stătură toți trei în picioare, în aerul viu, trezit, tare, desprimăvărat, însă amestecat cu miros de zăpadă. DUMITRIU, N. 21.
5. [Șăineanu, ed. VI] desprimăvărat n. sfârșitul primăverii: negru ca pământul în desprimăvărat.
6. [DEX '09] DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Cf. primăvară.
7. [MDA2] dasprimăvăra v vz desprimăvăra
8. [MDA2] dăsprimăvăra v vz desprimăvăra
9. [MDA2] dăsprimăvărat1 sn vz desprimăvărat1
10. [MDA2] dăsprimăvărat2, ~ă a vz desprimăvărat2
11. [MDA2] desprimăvăra vr [At: ȘINCAI, HR. II, 296/32 / V:[1] dăs~, ~mevera, dis~, disprimăveri, disprimevera, disprimov~[2] / Pzi: 3 ~rează / E: des- + (îm)primăvăra] 1 A se face primăvară Si: a se împrimăvăra. 2 (Rar; d. elemente ale naturii) A lua aspect primăvăratic. 3 (Reg) A trece primăvara.
12. [MDA2] desprimevera v vz desprimăvăra
13. [MDA2] desprimeverat1 sn vz desprimăvărat1
14. [MDA2] desprimeverat2, ~ă a vz desprimăvărat2
15. [CADE] DESPRIMĂVĂRA (-vărează) vb. refl. unipers. A se face primăvară: de cum se desprimăvăreză... craiul Ungariei și ridică oastea (VLAH.).
16. [DEX '98] DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des1- + primăvară.
17. [DLRLC] DESPRIMĂVĂRA, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. impers. A veni primăvara, a se face primăvară. Păduri și cîmpuri se-nvestmîntă cu flori, – s-a desprimăvărat... IOSIF, T. 108. Se desprimăvărează. Copacii dau în mugur; din pămîntul morților crește o vegetație puternică; în aer e un parfum de tinerețe, un fior indefinit care cheamă la iubire. VLAHUȚĂ, O. AL. I 35. ♦ (Rar, despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viață-n orice zvon. EMINESCU, O. I 228.
18. [Șăineanu, ed. VI] desprimăvărà v. fig. a înverzi: s’a desprimăvărat pădurea EM.
19. [Scriban] desprimăvăréz v. refl. impers. Se face primăvară. – Și se împrimăvărează. V. dezvărează și despremenesc.
20. [DOOM 3] desprimăvăra (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează; conj. prez. 3 să se desprimăvăreze; ger. desprimăvărându-se
21. [DOOM 2] !desprimăvăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desprimăvărează
22. [DRAM 2021] desprimăvărá, v.r. A se face primăvară: „Și, când s-o desprimăvărat, s-o uitat el bine la Gutâi” (Bilțiu, 2007: 330). – Din des- + (îm)primăvăra (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL