1. [MDA2] despovățuit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: despovățui] 1-2 Despovățuire (1-2).
2. [MDA2] despovățuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: despovățui] 1 Care este sfătuit să nu facă ceea ce intenționează. 2 Care este povățuit să nu facă un anumit lucru.
3. [MDA2] despovățui vt [At: VALIAN, V. / Pzi: ~esc / E: des- + povățui] (Îdt) 1 A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce intenționează. 2 A povățui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
4. [CADE] DESPOVĂȚUI (-țuesc) vb. tr. A da o altă povață, a povățui cu totul altfel; a desfătui [d e s – + povățui].
5. [Șăineanu, ed. VI] despovățuì v. a povățui în sens contrar.
6. [Scriban] despovățuĭésc v. tr. Povățuĭesc contrar, desfătuĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL