1. [MDA2] despovățuire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: despovățui] (Îdt) 1 Sfătuire de a nu face ceea ce intenționează Si: despovățuit1 (1). 2 Povățuire a cuiva de a nu face un anumit lucru Si: despovățuit1 (2).
2. [MDA2] despovățui vt [At: VALIAN, V. / Pzi: ~esc / E: des- + povățui] (Îdt) 1 A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce intenționează. 2 A povățui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
3. [CADE] DESPOVĂȚUI (-țuesc) vb. tr. A da o altă povață, a povățui cu totul altfel; a desfătui [d e s – + povățui].
4. [Șăineanu, ed. VI] despovățuì v. a povățui în sens contrar.
5. [Scriban] despovățuĭésc v. tr. Povățuĭesc contrar, desfătuĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL