1. [MDA2] despovărat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~verit / Pl: ~ați, ~e / E: despovăra] 1-2 Care este (eliberat sau) ușurat de o povară.
2. [MDA2] despovărat1 sn [At: MDA ms / V: ~verit / Pl: (rar) ~uri / E: despovăra] 1-2 Despovărare (1-2).
3. [DEX '09] DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Pref. des- + [îm]povăra.
4. [MDA2] despovăra vtr [At: VALIAN, V. / V: ~veri / Pzi: ~rez / E: des- + (îm)povăra] 1-4 (A (se) elibera sau) a (se) ușura de o povară.
5. [MDA2] despoveri v vz despovăra
6. [MDA2] despoverit2, ~ă a vz despovărat2
7. [MDA2] despoverit1 sn vz despovărat1
8. [CADE] DESPOVĂRA (-ărez) vb. tr. A ușura de povară, a scoate povara [împovăra].
9. [DEX '98] DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra.
10. [DLRLC] DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua cuiva (din spinare) o greutate, o povară.
11. [Șăineanu, ed. VI] despovărà v. a ridica povara, a ușura.
12. [Scriban] despovăréz v. tr. (d. povară). Daŭ jos povara, ușurez, desăxănez.
13. [DOOM 3] despovăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despovărez, 3 despovărează; conj. prez. 1 sg. să despovărez, 3 să despovăreze
14. [DOOM 2] despovăra (a ~) vb., ind. prez. 3 despovărează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL