1. [DEX '09] DESPĂDURIRE, despăduriri, s. f. Acțiunea de a despăduri și rezultatul ei. ♦ Defrișare. – V. despăduri.
2. [MDA2] despădurire sf [At: PĂCALĂ, M. R. 283 / Pl: ~ri / E: despăduri] 1 Tăiere în mod nerațional a pădurii fără posibilitate de regenerare Si: despădurit1 (1). 2 Defrișare.
3. [DLRLC] DESPĂDURIRE, despăduriri, s. f. Acțiunea de a despăduri; tăiere nerațională a pădurilor.
4. [DEX '09] DESPĂDURI, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Pref. des- + [îm]păduri (după fr. déboiser).
5. [MDA2] despăduri vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: des- + (în)păduri cdp fr déboiser] 1 A tăia în mod nerațional pădurea, fără a lăsa posibilitatea de regenerare. 2 A defrișa.
6. [CADE] * DESPĂDURI (-uresc) vb. tr. A distruge pădurile unei țări [refăcut după fr. déboiser (bois = pădure)].
7. [DEX '98] DESPĂDURI, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des1- + [îm]păduri (după fr. déboiser).
8. [DLRLC] DESPĂDURI, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia în mod nerațional pădurile dintr-o regiune. Porțiuni din codri au fost despădurite și în chipul acesta s-au născut curăturile. PAMFILE, A. R. 2.
9. [Șăineanu, ed. VI] despădurì v. 1. a curăța de arbori: a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.
10. [Scriban] despădurésc v. tr. (d. pădure). Taĭ pădurea de pe un loc: nu despădurițĭ țara, că pădurile aduc ploĭ și moderează arșița veriĭ.
11. [DOOM 3] despădurire s. f., g.-d. art. despăduririi; pl. despăduriri
12. [DOOM 2] despădurire s. f., g.-d. art. despăduririi; pl. despăduriri
13. [DOOM 3] despăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăduresc, 3 sg. despădurește, imperf. 1 despăduream; conj. prez. 1 sg. să despăduresc, 3 să despădurească
14. [DOOM 2] despăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăduresc, imperf. 3 sg. despădurea; conj. prez. 3 să despădurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL