1. [MDA2] desistat1 sn [At: MDA ms / V: (rar) dezi~ / Pl: ~uri / E: desista] 1-2 Desistare (1-2). 3 Abținere.
2. [MDA2] desistat2, ~ă a [At: MDA ms / V: dezi~ / Pl: ~ați, ~e / E: desista] 1 (Jur) Care a renuntat la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2 Care s-a abținut. 3 Care s-a lăsat de ceva.
3. [DEX '09] DESISTA, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.
4. [MDA2] desista [At: PONTBRIANT, D. / V: dezi~ / Pzi: ~tez / E: fr désister] 1 vt (Jur) A renunța la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2-3 vtr A (se) abține. 4-5 vtr A (se) lăsa de...
5. [MDA2] dezista v vz desista
6. [CADE] DESISTA, DEZ- (-ist) vb. refl. A se lăsa de, a renunța la o cerere, o pretenție, etc. [fr.].
7. [DN] DESISTA vb. I. refl. A se lăsa de, a renunța (la ceva). [P.i. -ez și desist. / < fr. désister].
8. [MDN '00] DESISTA vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)
9. [Șăineanu, ed. VI] dezistà v. a renunța la ceva, a se lăsa de.
10. [Scriban] * dezíst (mă), a -á v. refl. (fr. se désister, d. lat. desistere. V. asist, rezist). Renunț, mă las de ceva, mă retrag: mă dezist de judecată.
11. [DOOM 3] desista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desistez, 3 desistează; conj. prez. 1 sg. să desistez, 3 să desisteze
12. [DOOM 2] desista (a ~) vb., ind. prez. 3 desistează
13. [MDO] desista
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL