Definiție și ce înseamnă deshămare

1. [DEX '09] DESHĂMARE, deshămări, s. f. Acțiunea de a deshăma și rezultatul ei. – V. deshăma.

2. [MDA2] deshămare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) deh~ / Pl: ~mări / E: deshăma] 1 Scoatere a hamului de pe animalul de tracțiune Si: deshămat1 (1). 2 Desprindere a animalului de tracțiune de pe un vehicul Si: deshămat1 (2). 3 Desprindere a unui vehicul de animalul de tracțiune Si: deshămat1 (3). 4 (Mun; Olt; îf dehămare) Secătuire a cuiva de puteri Si: deshămat1 (4). 5 (Mun; Mol; îf dehămare) Zdrențuire a îmbrăcămintei Si: deshămat1 (5).

3. [DEX '09] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma.

4. [MDA2] deshăma [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: desham și (reg) deshăm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.

5. [CADE] DEHĂMA 👉 DESHĂMA.

6. [CADE] DESHĂMA, ‼ DEHĂMA (-ham) vb. tr. A lua hamurile de pe cai, a scoate caii din hamuri: se apucară să deshame caii în tăcere (D.-ZAMF.); unul dehămă șăuășul și porni pe fugă spre poștă să caute ajutor (I.-GH.) [înhama].

7. [DEX '98] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma.

8. [DLRLC] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.

9. [Șăineanu, ed. VI] deshămà v. a scoate caii din hamuri.

10. [Scriban] deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.

11. [DOOM 3] deshămare s. f., g.-d. art. deshămării; pl. deshămări

12. [DOOM 2] deshămare s. f., g.-d. art. deshămării; pl. deshămări

13. [DOOM 3] deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 1 sg. să desham, 3 să deshame; imper. 2 sg. afirm. deshamă

14. [DOOM 2] deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 3 să deshame

15. [MDO] deshăma

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANHEDRIN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro