1. [DEX '09] DESHĂMARE, deshămări, s. f. Acțiunea de a deshăma și rezultatul ei. – V. deshăma.
2. [MDA2] deshămare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) deh~ / Pl: ~mări / E: deshăma] 1 Scoatere a hamului de pe animalul de tracțiune Si: deshămat1 (1). 2 Desprindere a animalului de tracțiune de pe un vehicul Si: deshămat1 (2). 3 Desprindere a unui vehicul de animalul de tracțiune Si: deshămat1 (3). 4 (Mun; Olt; îf dehămare) Secătuire a cuiva de puteri Si: deshămat1 (4). 5 (Mun; Mol; îf dehămare) Zdrențuire a îmbrăcămintei Si: deshămat1 (5).
3. [DEX '09] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma.
4. [MDA2] deshăma [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: desham și (reg) deshăm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.
5. [CADE] DEHĂMA 👉 DESHĂMA.
6. [CADE] DESHĂMA, ‼ DEHĂMA (-ham) vb. tr. A lua hamurile de pe cai, a scoate caii din hamuri: se apucară să deshame caii în tăcere (D.-ZAMF.); unul dehămă șăuășul și porni pe fugă spre poștă să caute ajutor (I.-GH.) [înhama].
7. [DEX '98] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma.
8. [DLRLC] DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.
9. [Șăineanu, ed. VI] deshămà v. a scoate caii din hamuri.
10. [Scriban] deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.
11. [DOOM 3] deshămare s. f., g.-d. art. deshămării; pl. deshămări
12. [DOOM 2] deshămare s. f., g.-d. art. deshămării; pl. deshămări
13. [DOOM 3] deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 1 sg. să desham, 3 să deshame; imper. 2 sg. afirm. deshamă
14. [DOOM 2] deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 3 să deshame
15. [MDO] deshăma
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL