1. [DEX '09] DESFRUNZI, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Pref. des- + [în]frunzi.
2. [MDA2] desfrunzi [At: BARCIANU, V. / V: ~za / Pzi: ~zesc / E: des- + (în)frunzi] 1 vr (D. copaci sau arbuști) A-și pierde frunzele. 2 vt (C.i. arbori) A despuia de frunze.
3. [CADE] DESFRUNZI (-zesc) vb. tr. și refl. A (se) despuia de frunze: ... și domolind fugarii Ce sburdă pe ’ntuneric și desfrunzesc fugarii (ALECS.) [înfrunzi].
4. [DEX '98] DESFRUNZI, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des1- + [în]frunzi.
5. [DLRLC] DESFRUNZI, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. Copacii se desfrunzesc. ♦ Tranz. A despuia de frunze. Fugarii desfrunzesc tufarii. ALECSANDRI, P. III 211.
6. [Șăineanu, ed. VI] desfrunzì v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL.
7. [MDA2] desfrunza vtr vz desfrunzi
8. [CADE] DESFRUNZIT adj. p. DESFRUNZI: copacii, aproape desfrunziți, aveu aerul că se gîndese la lucruri nespus de triste (VLAH.).
9. [Scriban] desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ.
10. [DOOM 3] desfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzesc, 3 sg. desfrunzește, imperf. 1 desfrunzeam; conj. prez. 1 sg. să desfrunzesc, 3 să desfrunzească
11. [DOOM 2] desfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzesc, imperf. 3 sg. desfrunzea; conj. prez. 3 să desfrunzească
12. [Argou] desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL