1. [DEX '09] DESFRÂNARE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.
2. [MDA2] desfrânare sf [At: (a. 1750) GCR II, 47/27 / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~nări / E: desfrâna] 1 Scoatere a frâului la cal Si: desfrânat1 (1). 2 (Pex) Eliberare a calului Si: desfrânat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau slăbire a frânei Si: desfrânat1 (3). 4 (Pex) Scoatere a frânei Si: desfrânat1 (4). 5 Ducere a unei vieți imorale Si: desfrânat1 (5). 6 Dedare la vicii, corupție, destrăbălare Si: desfrânat1 (6). 7 Faptă care denotă stricăciune Si: depravare, destrăbălare, imoralitate. 8 (Pex) Trai imoral Si: (îvr) desfrânăciune, (nob) desfrânătețe.
3. [Șăineanu, ed. VI] desfrânare f. dezordine morală, exces.
4. [DEX '09] DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.
5. [MDA2] dăsfrânare sf vz desfrânare
6. [MDA2] desfărna v vz desfrâna
7. [MDA2] desfrana v vz desfrâna
8. [MDA2] desfranare sf vz desfrânare
9. [MDA2] desfrâna [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrân / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.
10. [MDA2] disfrânare sf vz desfrânare
11. [CADE] DESFRÎNA (-nez) I. vb. tr. A lua calului frîul. II. vb. refl. 1 A-și pierde, a-și lepăda frîul; Ⓕ fie-care simte că mintea-i se desfrînă (ALECS.); i se desfrînase și i se lărgise mațele spre luat (N.-COST.) ¶ 2 Ⓕ A se da desfrîului, a se abate la plăceri neiertate, a trăi în desfrînare: s-au desfrînat în viață fără de rușine (LET.) [des- + frîne].
12. [CADE] DESFRÎNARE sf. 1 Faptul de a (se) desfrîna ¶ 2 Traiu plin de petreceri necumpătate, neiertate, nerușinate: și-a prăpădit averea în risipă și ’n desfrînări (CAR.).
13. [CADE] DESFRÎNAT I. adj. 1 p. DESFRÎNA ¶ 2 Fără frîu, lipsit de frîu: bietul om purcede ~ și începe lucruri peste puterea sa (M.-COST.) ¶ 3 Ⓕ De un traiu nerușinat, plin de desfrîu. II. sm. Om desfrînat.
14. [CADE] DESFRÎU sbst. 1 = DESFRÎNARE 2 ¶ 2 Necumpătare, exces [des- + frîu].
15. [DEX '98] DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.
16. [DLRLC] DESFRÎNA, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.
17. [DLRLC] DESFRÎNARE, desfrînări, s. f. Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.
18. [Șăineanu, ed. VI] desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.
19. [Scriban] desfrînáre f. Destrăbălare, stricăcĭune morală, corupțiune, depravare.
20. [Scriban] desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.
21. [DOOM 3] desfrânare s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
22. [DOOM 2] desfrânare s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
23. [DOOM 3] !desfrâna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 desfrânează; conj. prez. 1 sg. să desfrânez, 3 să desfrâneze
24. [DOOM 2] !desfrâna (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrânează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL