1. [MDA2] desfirat2, ~ă a [At: MDA ms / V: (îvr) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfira] 1 (D. fire sau grupuri de fire) Destrămat2. 2 (Îvr; îf disfirat) Ramificat2. 3 (D. fire înfășurate) Care au fost desfășurate. 4 (Înv) Deosebit2. 5 Lămurit2. 6 (Pex) Tras2.
2. [MDA2] desfirat1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dis~ / Pl: ~uri / E: desfira] 1-2 Desfirare (1-2). 3 (Îvr) Ramificare. 4 (Înv) Deosebire. 5 Lămurire. 6 (Pex) Tragere.
3. [DEX '09] DESFIRA, desfir, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.
4. [MDA2] desfira [At: LM / V: (îvr) dis~ / Pzi: desfir / E: ml disfilare] 1 vt (Îvr; c.i. țesături sau grupuri de fire) A desface fir cu fir Si: a destrăma. 2 vr (Îvr; îf disfira) A se ramifica. 3-4 vtr (D. fire înfășurate sau, pex, d. obiecte pe care acestea sunt înfășurate) A (se) desfășura. 5 vt (Înv) A deosebi. 6 vt A lămuri. 7 vt (Pex) A trage.
5. [MDA2] disfira v vz desfira
6. [CADE] DESFIRA (-fir) I. vb. tr. 1 A desface o țesătură fir cu fir, a destrăma ¶ 2 A deosebi ¶ 3 A desluși, a lămuri. II. vb. refl. ‡ A se răsfira [des- + fir].
7. [DLRLC] DESFIRA, desfir, vb. I. Refl. (Rar, despre fire înfășurate; p. ext. despre obiectul pe care sînt înfășurate) A se desface din înfășurare, a se desfășura. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfiră. COȘBUC, P. I 192.
8. [Scriban] desfír, a -á v. tr. (d. fir, ca și în-fir, pre-fir, răs-fir). Desprind, scot, trag: desfirăm învățăminte din această întîmplare (Neam. Rom. 6, 518). V refl. Mă risipesc, dispar: ca visul să desfiră (Dos.).
9. [DOR] desfirat adj. m., pl. desfirați; f. sg. desfirată, pl. desfirate
10. [DOOM 3] desfira (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfiră, imperf. 3 pl. se desfirau; conj. prez. 3 să se desfire; ger. desfirându-se
11. [DOOM 2] !desfira (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfiră
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL