1. [DEX '09] DESFIRA, desfir, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare.
2. [MDA2] desfira [At: LM / V: (îvr) dis~ / Pzi: desfir / E: ml disfilare] 1 vt (Îvr; c.i. țesături sau grupuri de fire) A desface fir cu fir Si: a destrăma. 2 vr (Îvr; îf disfira) A se ramifica. 3-4 vtr (D. fire înfășurate sau, pex, d. obiecte pe care acestea sunt înfășurate) A (se) desfășura. 5 vt (Înv) A deosebi. 6 vt A lămuri. 7 vt (Pex) A trage.
3. [CADE] DESFIRA (-fir) I. vb. tr. 1 A desface o țesătură fir cu fir, a destrăma ¶ 2 A deosebi ¶ 3 A desluși, a lămuri. II. vb. refl. ‡ A se răsfira [des- + fir].
4. [DLRLC] DESFIRA, desfir, vb. I. Refl. (Rar, despre fire înfășurate; p. ext. despre obiectul pe care sînt înfășurate) A se desface din înfășurare, a se desfășura. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cînd fusul se desfiră. COȘBUC, P. I 192.
5. [MDA2] disfira v vz desfira
6. [Scriban] desfír, a -á v. tr. (d. fir, ca și în-fir, pre-fir, răs-fir). Desprind, scot, trag: desfirăm învățăminte din această întîmplare (Neam. Rom. 6, 518). V refl. Mă risipesc, dispar: ca visul să desfiră (Dos.).
7. [DOOM 3] desfira (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfiră, imperf. 3 pl. se desfirau; conj. prez. 3 să se desfire; ger. desfirându-se
8. [DOOM 2] !desfira (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfiră
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL