Definiție și ce înseamnă desființa

1. [DEX '09] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Pref. des- + [în]ființa.

2. [MDA2] desființa vtr [At: CONDICA, O. 42/28 / P: ~fi-in~ / V: (înv) ~ți, dis~ / Pzi: ~țez / E: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea Vz a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (D. legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima.

3. [CADE] * DESFIINȚA (-țez) vb. tr. A face să nu mai fie, să nu mai existe, a nimici ființarea unui lucru: a anula, a abroga, a suprima [înființa].

4. [DEX '98] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa.

5. [DLRLC] DESFIINȚA, desființez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula.

6. [DN] DESFIINȚA vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [Pron. -fi-in-. / după înființa].

7. [MDN '00] DESFIINȚA vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa)

8. [Șăineanu, ed. VI] desființà v. a face să nu mai fie, a suprima, a abroga, a anula: a desființa o lege.

9. [MDA2] desființi v vz desființa

10. [MDA2] disființa v vz desființa

11. [Scriban] desființéz v. tr. (d. ființă). Suprim, nimicesc: a desființa o societate, o lege.

12. [DOOM 3] desființa (a ~) (desp. -fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. desființez, 3 desființează; conj. prez. 1 sg. să desființez, 3 să desființeze

13. [DOOM 2] desființa (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 desființează

14. [MDO] desființa

15. [Argou] desființa, desființez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] desfetire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: desfeti] 1 Pierdere […]
1. [DEX '09] DESFIA, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] – […]
1. [DEX '09] DESFIAT, -Ă, desfiați, -te, adj. (Despre minori) Căruia i-a fost anulată înfierea. […]
1. [DEX '09] DESFID s. n. (Înv.; rar) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv). […]
1. [DEX '09] DESFIDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva […]
1. [DEX '09] DESFIDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – […]
1. [DEX '09] DESFIERE, desfieri, s. f. Acțiunea de a desfia. [Pr.: -fi-e-] – V. […]
1. [DEX '09] DESFIGURA, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro