1. [MDA2] desfeciorire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: desfeciori] 1 Lăsare a părinților fără copii (prin răpire, ucidere etc.) Si: desfeciorit1 (1). 2 Deflorare.
2. [MDA2] desfeciori vt [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pzi: ~resc / E: des- + feciori] 1 (Înv; c.i. părinți) A lăsa fără copii (prin răpire, ucidere etc.). 2 (Îrg; c.i. fecioare) A deflora.
3. [CADE] DESPECIORI (-resc) vb. tr. 1 ‡ A lipsi pe cineva de copii, a-i lua feciorii ¶ 2 A răpi fecioria [des + fecio (a)r(ă)].
4. [Scriban] desfecĭorésc v. tr. Cant. Privez de fecĭorĭ, ĭaŭ cuĭva fecĭoriĭ (fiĭ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL