1. [MDA2] desfătuit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~iți, ~e / E: desfătui] 1 (Îrg; d. un om) Care a fost sfătuit să nu facă un anumit lucru. 2 (Pop; d. un farmec) Dezlegat.
2. [MDA2] desfătuit1 sn [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / E: desfătui] (Rar) 1-2 Desfătuire (1-2).
3. [DEX '09] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Pref. de- + sfătui (după fr. déconseiller).
4. [MDA2] desfătui vt [At: VALIAN, V. V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pzi: ~esc / E: des- + sfătui] 1 (Îrg) A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. 2 (Pop; rar; c.i. un farmec, o vrajă) A dezlega.
5. [MDA2] desvătui v vz desfătui
6. [MDA2] disfătui v vz desfătui
7. [CADE] DESFĂTUI (-tuesc) vb. tr. A sfătui pe cineva să nu facă ceva: l-au desfătuit să nu meargă mai departe (SB.) [des + sfătui].
8. [DEX '98] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des1- + sfătui (după fr. déconseiller).
9. [DLRLC] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui (pe cineva) să nu facă ceea ce avea de gînd să facă, a sfătui să facă altfel, a abate, a opri de la... (Pleonastic) L-au desfătuit să nu meargă mai departe. SBIERA, P. 55.
10. [Șăineanu, ed. VI] desfătuì v. a sfătui să nu mai facă ceva.
11. [Scriban] *desfătuĭésc v. tr. (d. sfat). Deconsiliez, despovățuĭesc, disuadez, te sfătuĭesc să facĭ alt-fel.
12. [DOOM 3] desfătui (a ~) (rar) (desp. des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, 3 sg. desfătuiește, imperf. 1 desfătuiam; conj. prez. 1 sg. să desfătuiesc, 3 să desfătuiască
13. [DOOM 2] !desfătui (a ~) (rar) (des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, imperf. 3 sg. desfătuia; conj. prez. 3 să desfătuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL