1. [DEX '09] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Pref. de- + sfătui (după fr. déconseiller).
2. [MDA2] desfătui vt [At: VALIAN, V. V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pzi: ~esc / E: des- + sfătui] 1 (Îrg) A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. 2 (Pop; rar; c.i. un farmec, o vrajă) A dezlega.
3. [CADE] DESFĂTUI (-tuesc) vb. tr. A sfătui pe cineva să nu facă ceva: l-au desfătuit să nu meargă mai departe (SB.) [des + sfătui].
4. [DEX '98] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des1- + sfătui (după fr. déconseiller).
5. [DLRLC] DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui (pe cineva) să nu facă ceea ce avea de gînd să facă, a sfătui să facă altfel, a abate, a opri de la... (Pleonastic) L-au desfătuit să nu meargă mai departe. SBIERA, P. 55.
6. [Șăineanu, ed. VI] desfătuì v. a sfătui să nu mai facă ceva.
7. [MDA2] desvătui v vz desfătui
8. [MDA2] disfătui v vz desfătui
9. [Scriban] *desfătuĭésc v. tr. (d. sfat). Deconsiliez, despovățuĭesc, disuadez, te sfătuĭesc să facĭ alt-fel.
10. [DOOM 3] desfătui (a ~) (rar) (desp. des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, 3 sg. desfătuiește, imperf. 1 desfătuiam; conj. prez. 1 sg. să desfătuiesc, 3 să desfătuiască
11. [DOOM 2] !desfătui (a ~) (rar) (des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, imperf. 3 sg. desfătuia; conj. prez. 3 să desfătuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL