1. [DEX '09] DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -tor.
2. [MDA2] desfătător, ~oare a [At: MOLNAR, E. S. 32/4 / Pl: ~i, ~oare / E: desfăta + -tor] Care desfată Si: încântător, plăcut, (rar) desfătat2, (înv) desfătăcios.
3. [CADE] DESFĂTĂTOR adj. Care desfată, care încîntă privirea, simțurile, delicios: locurile desfătătoare ce treceau pe sub ochii noștri (BOL.).
4. [DEX '98] DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care-ți desfată ochii sau simțurile; încântător, plăcut. – Desfăta + suf. -ător.
5. [DLRLC] DESFĂTĂTOR, -OARE, desfătători, -oare, adj. Care desfată ochii sau simțurile; plăcut, încîntător. Dincolo de aste primejdii se întindea o grădină desfătătoare. POPESCU, B. I 91. Vederea desfătătoare ce avea pe mare camera noastră ne făcu să uităm suferințele. BOLINTINEANU, O. 294. În ce loc a fost vînătoarea... mai desfătătoare? ODOBESCU, S. III 78.
6. [Șăineanu, ed. VI] desfătător a. care desfată, delicios.
7. [DOOM 3] desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. și pl. desfătătoare
8. [DOOM 2] desfătător adj. m., pl. desfătători; f. sg. și pl. desfătătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL