1. [DEX '09] DESESIZARE, desesizări, s. f. Faptul de a (se) desesiza. – V. desesiza.
2. [MDA2] desesizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: desesiza] 1 Declarare a incompatibilității pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 Renunțare la un caz. 3 Luare a unei sarcini care i-a fost atribuită cuiva.
3. [DN] DESESIZARE s.f. Acțiunea de a desesiza și rezultatul ei. [< desesiza].
4. [DEX '09] DESESIZA, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. ♦ Tranz. A face să înceteze învestirea unui organ de jurisdicție pentru soluționarea unui litigiu, prin hotărârea unui organ juridic superior. – Din fr. dessaisir.
5. [MDA2] desesiza [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr dessaisir] (D. autorități) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 vr (D. instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua fără voie cuiva o sarcină.
6. [DEX '98] DESESIZA, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.
7. [DN] DESESIZA vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].
8. [MDN '00] DESESIZA vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)
9. [DOOM 3] desesizare s. f., g.-d. art. desesizării; pl. desesizări
10. [DOOM 2] desesizare s. f., g.-d. art. desesizării; pl. desesizări
11. [DOOM 3] desesiza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă desesizez, 3 se desesizează; conj. prez. 1 sg. să mă desesizez, 3 să se desesizeze; imper. 2 sg. afirm. desesizează-te; ger. desesizându-mă
12. [DOOM 2] !desesiza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL