1. [DEX '09] DEȘERTIFICARE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).
2. [MDA2] deșertificare sf [At: DRC / Pl: ~cări / E: fr désertification] Transformare a unei regiuni în deșert (23).
3. [MDN '00] DEȘERTIFICARE s. f. transformare a unei regiuni în deșert. (după fr. désertification)
4. [DCR2] deșertificare s. f. Transformarea unei regiuni în deșert ◊ „Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții.” Sc. 5 X 77 p. 5. ◊ „[...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...]” Sc. 1 XI 84 p. 6. ◊ „Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...]” I.B.9 VII 87 p. 8 (din deșert; cf. fr. désertification; PR 1960; DTN 1976; DEX-S)
5. [DEX '09] DEȘERTIFICA, pers. 3 deșertifică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.
6. [DOOM 3] deșertifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertifică, imperf. 3 pl. se deșertificau; conj. prez. 3 să se deșertifice; ger. deșertificându-se
7. [DOOM 2] deșertifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL