1. [MDA2] desemnat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: desemna] 1 (D. persoane) Indicat prin semnele distinctive. 2 Destinat pentru o funcție. 3 Numit într-o funcție.
2. [MDA2] desemnat1 sns [At: MDA ms / E: desemna] 1-3 Desemnare (1-3).
3. [DEX '09] DESEMNA1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
4. [DEX '09] DESEMNA2 vb. I v. desena.
5. [DEX '09] DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemna, (înv.) desina vb. I] – Din fr. dessiner.
6. [DEX '09] DESINA vb. I v. desena.
7. [MDA2] desemna2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~nez, (înv) desemn / E: de4 + semn după fr désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție.
8. [MDA2] desemna1 vt vz desena
9. [MDA2] desena [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emna, ~sina / Pzi: ~nez / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.
10. [MDA2] desina v vz desena
11. [CADE] DELINEAVIT, prescurtat Delt. (lat.) = A desenat. Termen pus în josul reproducerilor de gravuri ori desenuri: Delt. Costin Petrescu.
12. [CADE] * DESEMNA2, * DESIGNA (-nez) I. vb. tr. 1 A arăta, a indica pe cineva sau ceva cu un semn special, cu o expresiune specială, după care se poate recunoaște ușor ¶ 2 A hotărî, a destina pentru o anumită slujbă. II. vb. refl. A se semnala [fr. désigner, refăcut după semna = signer].
13. [CADE] ⦿ DESEMNA1 👉 DESENA.
14. [CADE] * DESENA, ‼ * DESINA, ⦿ DESEMNA (-nez) I. vb. tr. 1 A face un desen. a înfățișa cu trăsături forma unui obiect; a venit la mine cu o foaie de hîrtie și m’a întrebat dacă știu să desenez (VLAH.) ¶ 2 A face să reiasă formele trupului: își puse un frac care-i desina o talie cu adevărat elegantă (ALECS.). II. vb. refl. A se înfățișa, a se arăta, a apărea mai deslușit: pulpa se desina delicată pe fundul aurui al luminii (D.-ZAMF.) [fr. dessiner].
15. [CADE] * DESIGNA 👉 DESEMNA.
16. [CADE] * DESINA = DESENA.
17. [CADE] PINXIT, presc. Pinxt. (lat.) = A desenat. Se pune sub reproduceri de tablouri alături de autor: Pinxt. Aman.
18. [DLRLC] DESEMNA1, desemnez, vb. I. Tranz. A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.
19. [DLRLC] DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac. ◊ Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare. ▭ Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemna, (învechit) desina (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.
20. [DN] DESEMNA vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].
21. [DN] DESENA vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].
22. [MDN '00] DESEMNA vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)
23. [MDN '00] DESENA vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)
24. [Șăineanu, ed. VI] desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.
25. [Șăineanu, ed. VI] desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.
26. [Scriban] *desemnéz v. tr. (d. semn, după fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. în-semn). Reproduc pin ajutoru desemnuluĭ: a desemna un cal (V. pictez). Însemnez, arăt, spun, dezignez: îmĭ desemnez succesoru. V. refl. Apar lămurit: talia luĭ se desemnează bine, munțiĭ se desemnează (se profilaŭ) al orizont. Mă apropiĭ de deznodămînt: evenimentele se desemnează.
27. [DOOM 3] desemna (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 1 sg. desemnez, 3 desemnează; conj. prez. 1 sg. să desemnez, 3 să desemneze
28. [DOOM 3] desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 1 sg. desenez, 3 desenează; conj. prez. 1 sg. să desenez, 3 să deseneze
29. [DOOM 2] desemna (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemnează
30. [DOOM 2] desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 desenează
31. [MDO] desemna («a indica»)
32. [MDO] desena («a face un desen»)
33. [IVO-III] desemnez (indic).
34. [IVO-III] desenez (fac un desen).
35. [DER] desemna (-nez, -at), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.
36. [Argou] desena, desenez v. t. a denunța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL