1. [DEX '09] DESCURAJARE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea unei persoane care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.
2. [MDA2] descurajare sf [At: MACEDONSKI, O. IV 11 / Pl: ~jări / E: descuraja] 1 Pierdere a curajului Si: descurajat1. 2 Stare a celui care și-a pierdut curajul. 3 Deprimare.
3. [CADE] * DESCURAJARE sf. Faptul de a (se) descuraja, pierderea curajului.
4. [DEX '98] DESCURAJARE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.
5. [DLRLC] DESCURAJARE s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare, deznădejde. După vreo două săptămîni te-a cuprins o descurajare, o silă de tot ce era în jurul tău. PAS, Z. I 298. Pleca cu un gest greu de descurajare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 21. Să vorbim de aceia... pe cari descurajarea nu i-a culcat încă la pămînt. MACEDONSKI, O. IV 11.
6. [DN] DESCURAJARE s.f. Acțiunea de a descuraja și rezultatul ei; demoralizare, descumpănire. [< descuraja].
7. [Șăineanu, ed. VI] descurajare f. pierderea curajului.
8. [Scriban] *descurajáre f. Acțiunea de a saŭ de a te descuraja, perderea curajuluĭ.
9. [DEX '09] DESCURAJA, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.
10. [MDA2] descuraja [At: VALIAN / Pzi: ~jez / E: fr décourager] 1-2 vtr (A-și pierde sau) a face să-și piardă curajul. 3 vr A fi deprimat.
11. [CADE] * DESCURAJA (-ajez) I. vb. tr. A face să piardă curajul. II. vb. refl. A-și pierde curajul [fr.].
12. [DEX '98] DESCURAJA, descurajez, vb. I. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.
13. [DLRLC] DESCURAJA, descurajez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă curajul, entuziasmul, interesul, nădejdea. În loc să descurajeze cu toată energia patima lui Zaharia Duhu, încă o dată o întețea. C. PETRESCU, R. DR. 229. ♦ Refl. A pierde curajul, a deznădăjdui. Se descurajează prea ușor.
14. [DN] DESCURAJA vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jînd. / după fr. décourager].
15. [MDN '00] DESCURAJA vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager)
16. [Șăineanu, ed. VI] descurajà v. 1. a lua curajul; 2. a pierde curajul.
17. [Scriban] *descurajéz v. tr. (fr. décourager). Fac să peardă curaju. V. refl. Perd curaju.
18. [DOOM 3] descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări
19. [DOOM 2] descurajare s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări
20. [DOOM 3] descuraja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descurajez, 3 descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 1 sg. să descurajez, 3 să descurajeze; ger. descurajând
21. [DOOM 2] descuraja (a ~) vb., ind. prez. 3 descurajează, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 să descurajeze; ger. descurajând
22. [MDO] descuraja (ind. prez. 3 sg. și pl. descurajează, ger. descurajînd)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL