1. [DEX '09] DESCUAMARE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.
2. [MDA2] descuamare sf [At: DA ms / P: ~cua~ / S și: (înv) ~cva~ / Pl: ~mări / E: descuama] 1-2 Cojire a pielii (după anumite boli eruptive) Si: descuamat1 (1-2), descuamație (1-2). 3 Desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici Si: descuamat1 (3), descuamație (3), exfoliere.
3. [DLRLC] DESCUAMARE, descuamări, s. f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire și detașare a epidermei. – Pronunțat: -cua-.
4. [DN] DESCUAMARE s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].
5. [MDN '00] DESCUAMARE s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama)
6. [DEX '09] DESCUAMA, pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (Despre epidermă) A se coji în urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.
7. [MDA2] descuama vr [At: DA ms / S și: (înv) ~cva~ / P: ~cua~ / Pzi: ~mez, (rar) ~am / E: fr descquamer, lat descquamo, -are] (D. epidermă) 1-2 A se coji (în urma unei boli de piele).
8. [DLRLC] DESCUAMA, descuamez, vb. I. Refl. (Despre piele) A se coji în urma unei boli de piele sau eruptive. – Pronunțat: -cua-.
9. [DN] DESCUAMA vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].
10. [MDN '00] DESCUAMA vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)
11. [Scriban] *descŭám și -éz, a -á v. tr. (lat. de-squamare, d. squama, solz. V. scamă). Dezlipesc părticele din ceva, Răzuĭesc solziĭ. V. refl. Se zice despre pele cînd tot cade de pe ĭa mătreață și alte pelicule.
12. [DOOM 3] descuamare (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. descuamării; pl. descuamări
13. [DOOM 2] !descuamare (-cua-) s. f., g.-d. art. descuamării; pl. descuamări
14. [DOOM 3] descuama (a se ~) (desp. -cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se descuamează, imperf. 3 pl. se descuamau; conj. prez. 3 să se descuameze; ger. descuamându-se
15. [DOOM 2] !descuama (a se ~) (-cua-) vb. refl., ind. prez. 3 se descuamează
16. [MDO] descuama (3 sil.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL