1. [MDA2] descruntare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: descrunta] 1 Îmblânzire a privirii, expresiei feței. 2 Descrețire a frunții. 3 Înveselire. 4 Destindere.
2. [DEX '09] DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Pref. des- + [în]crunta.
3. [MDA2] descrunta [At: C. PETRESCU, C. V. 7 / Pzi: descrunt / E: des- + [în]crunta] 1-2 vtr (D. ochi, sprâncene, față etc.) A(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. 3-4 vtr A(-și) descreți fruntea. 5 vt (Mpp; c.i. persoane) A vindeca de un fel de paralizie a ochilor.
4. [CADE] DESCRUNTA (-crunt) vb. refl. A face să nu mai fie încruntat: deocamdată s’au descruntat sprîncenele tatei (VLAH.) [încrunta].
5. [DEX '98] DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.
6. [DLRLC] DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. (Rar) A îmblînzi privirea, expresia aspră, cruntă a feței. Surîse îndată prin somn unui vis șăgalnic care-i descruntă figura. C. PETRESCU, C. V. 7.
7. [Scriban] *descrúnt, a -á v. tr. (d. crunt). Îmĭ descrunt fața, îmĭ iaŭ o față mai veselă, nu așa de cruntă. V. refl. Mă înveselesc la față.
8. [DOOM 3] descrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrunt, 2 sg. descrunți, 3 descruntă; conj. prez. 1 sg. să descrunt, 3 să descrunte
9. [DOOM 2] descrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descruntă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL