1. [DEX '09] DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Pref. des- + [în]crucișa.
2. [MDA2] descrucișa vt [At: MAT. FOLK. 7 / Pzi: ~șez / E: des- + (în)crucișa] 1 (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș Si: a descruci. 2 (Îvp; d. arme) A scoate armele de la brâu Cf încrucișa.
3. [CADE] DESCRUCIȘA (-ișez) vb. tr. A desface ce e încrucișat: ~ brațele [încrucișa].
4. [DEX '98] DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Des1 + [în]crucișa.
5. [DLRLC] DESCRUCIȘA, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A desface două obiecte așezate cruciș, a le depărta unul de altul. Pentru a descrucișa zburătorii!... sus gabierii!... și marinarii se aruncară pe scările de frînghie. BART, S. M. 51.
6. [DOOM 3] descrucișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrucișez, 3 descrucișează, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 1 sg. să descrucișez, 3 să descrucișeze; ger. descrucișând
7. [DOOM 2] descrucișa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descrucișează, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 3 să descrucișeze; ger. descrucișând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL