1. [DEX '09] DESCONSIDERARE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.
2. [MDA2] desconsiderare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: desconsidera] Lipsă de considerație, de stimă față de cineva Si: desconsiderat1, desconsiderație Cf dispreț, discreditare.
3. [DLRLC] DESCONSIDERARE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de interes, nebăgare în seamă, dispreț. O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.
4. [DN] DESCONSIDERARE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].
5. [DEX '09] DESCONSIDERA, desconsider, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).
6. [MDA2] desconsidera vt [At: DEX / Pzi: ~ider / E: des- + considera cf fr déconsidérer] A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită Si: a disprețul.
7. [CADE] * DECONSIDERA. ‼ * DECONSIDERA (-rez) I. vb. tr. A face să nu mai fie vrednic de stimă, de considerație: lucrarea mînilor pe cari ei vor s’o deconsidere ... este deopotrivă nobilă ca toate celelalte (I.-GH.). II. vb. refl. A pierde considerațiunea [fr.].
8. [CADE] * DECONSIDERA... 👉 DESCONSIDERA...
9. [DEX '98] DESCONSIDERA, desconsider, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).
10. [DLRLC] DESCONSIDERA, desconsider, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerație, stimă, atenție; a nu băga în seamă, a disprețui.
11. [DN] DESCONSIDERA vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsider. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].
12. [MDN '00] DESCONSIDERA vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)
13. [Șăineanu, ed. VI] desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.
14. [Scriban] *desconsíder, a -á v. tr. (d. consider, după fr. déconsidérer). Nu consider, nu ĭaŭ în samă, nu daŭ atențiune: omu cult desconsideră opiniunea vulguluĭ. – Și dis-.
15. [Scriban] * disconsíder V. desconsider.
16. [DOOM 3] desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
17. [DOOM 2] desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
18. [DOOM 3] desconsidera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desconsider, 3 desconsideră; conj. prez. 1 sg. să desconsider, 3 să desconsidere
19. [DOOM 2] desconsidera (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsideră
20. [IVO-III] desconsider.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL