1. [DEX '09] DECOLORANT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant.
2. [MDA2] decolorant sm, a [At: MARIN, PR. I, 21/17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr décolorant] 1-4 (Substanță) care înlătură (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc.
3. [DLRLC] DECOLORANT, -Ă, decoloranți, -te, adj. Care decolorează, care face să dispară culoarea. Substanță decolorantă. ♦ (Substantivat, m.) Substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora, de a îndepărta culoarea unui obiect. Clorul e un decolorant.
4. [DN] DECOLORANT, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent fizic) care decolorează. [Cf. fr. décolorant].
5. [MDN '00] DECOLORANT, -Ă adj., s. m. (substanță, agent fizic) care decolorează. (< fr. décolorant)
6. [Scriban] *decoloránt,-ă adj. și s. (fr. décolorant). Care descolerează: cloru e decolorant. – Și desc- și disc-.
7. [MDA2] descolorant, ~ă smf, a vz decolorant
8. [DOOM 3] decolorant2 s. m., pl. decoloranți
9. [DOOM 2] decolorant2 s. m., pl. decoloranți
10. [DE] DECOLORÁNT, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (1). 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a decolora (1) și care acționează fie prin adsorbție (ex. pământurile decolorante, cărbunele activ etc.) fie prin oxidare (ex. hipocloriții, apa oxigenată etc.), fie prin reducere (ex. dioxidul de sulf, hidrosulfitul de sodiu etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL