1. [DEX '09] DESCOASE, descos, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface cusăturile. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Pref. des- + coase.
2. [MDA2] descoase [At: DEX / Pzi:[1] ~descos / E: des- + coase] 1-2 vtr A (se) desface din cusături. 3 vt (Fig) A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 vt (Fig) A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege.
3. [CADE] DESCOASE (-cos) I. vb. tr. 1 A desface cusătura ¶ 2 Ⓕ A cerceta cu deamănuntul: a examina cu atențiune: ~ o socoteală ¶ 3 Ⓕ A pune întrebări spre a cerceta pe cineva, spre a afla ceva de la dînsul: te întreba, te descosea, și în totdeauna afla ceva despre tine (VLAH.). II. vb. refl. A se desface cusătura [des- + coase].
4. [DEX '98] DESCOASE, descos, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface din cusături. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Des1- + coase.
5. [DLRLC] DESCOASE, descos, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. ◊ Absol. Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. Fig. A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. SP. POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă! SLAVICI, O. I 340. ◊ (Cu privire la persoane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. Fig. A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... Vrei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusururile. BASSARABESCU, V. 18. – Forme gramaticale: perf. s. descusui, part. descusut.
6. [Șăineanu, ed. VI] descoase v. 1. a desface cusătura; 2. fig. a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine.
7. [CADE] DESCUSUT adj. p. DESCOASE: croitorul umblă cu haina ~ă (PANN).
8. [Scriban] descós, cusút, a -coáse v. tr. (d. cos). Desfac ceĭa ce era cusut. Fig. Cercetez cu deamănuntu ca să aflu ceva: l-am descusut bine pe acest om.
9. [DOOM 3] descoase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descos, 2 sg. descoși, 3 sg. descoase, imperf. 1 descoseam, perf. s. 1 sg. descusui, m.m.c.p. 1 pl. descususerăm; conj. prez. 1 sg. să descos, 3 să descoasă; ger. descosând; part. descusut
10. [DOOM 2] descoase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descos, 3 sg. descoase, 1 pl. descoasem, imperf. 3 sg. descosea, perf. s. 1 sg. descusui, 1 pl. descusurăm; conj. prez. 1 sg. să descos, 3 să descoasă; ger. descosând; part. descusut
11. [MDO] descoase (ind. prez. 3 pl. descos)
12. [MDO] descos (v. descoase)
13. [IVO-III] descos, -coase 3, -cos 3 pl., -coasă 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL