1. [DEX '09] DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Pref. des- + [în]cleia.
2. [MDA2] descleia [At: DEX / Pzi: ~iez / E: des- + (în)cleia] 1-2 vtr A (se) dezlipi după încleiere. 3 vt A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.
3. [DEX '98] DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). ◊ Refl. S-au descleiat scaunele. 2. A spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac. – Des1- + clei.
4. [DLRLC] DESCLEIA, descleiez, vb. I. Tranz. 1. A dezlipi ceea ce este lipit (cu clei). Sus, într-o ramă descleiată, era o fotografie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. De multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vreun vers. NEGRUZZI, S. I 206. ◊ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii. SADOVEANU, P. M. 86. 2. A curăța prin spălare firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac de substanțele cleioase. – Variantă: desclei, desclei,[1] vb. IV.
5. [CADE] DESCLEI (-cleesc) vb. tr. și refl. A (se) deslipi, a (se) desface ceva încleit: de multe ori l-am găsit descleind un zmeu ca să copieze vre-un vers (NEGR.) [înclei].
6. [DLRLC] DESCLEI vb. IV v. descleia.
7. [Șăineanu, ed. VI] descleì v. a (se) desface ceva încleit, a se deslipi.
8. [Scriban] descleĭéz v. tr. (d. cleĭ). Dezlipesc ceĭa ce era încleĭat.
9. [DOOM 3] descleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descleiez, 3 descleiază, 1 pl. descleiem; conj. prez. 1 sg. să descleiez, 3 să descleieze; ger. descleind
10. [DOOM 2] descleia (a ~) vb., ind. prez. 3 descleiază, 1 pl. descleiem; conj. prez. 3 să descleieze; ger. descleind
11. [MDO] descleia (ind. prez. 3 sg. și pl. descleiază, 1 pl. descleiem)
12. [IVO-III] descleiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL